Viitorul e facut din lucruri mari. El apartine proiectelor care se întind pe spatii întinse si pe durate lungi. « Think big », cum zic americanii. Proiectele mici ramîn mici pentru ca ele sînt gîndite într-un spatiu si un timp mici.
Impactul unui proiect se masoara spatial si temporal. Dimensiunea spatiala se refera la spatiul pe care un proiect si l-a creat pe piata. Cu cît piata lui e mai mica, cu atît impactul lui e mai mic. Proiectele mici sînt în general proiecte locale cu o pronuntata dimensiune nationala si nu prea ies din granitele unei tari. Proiectele mari se întind pe arii mari din piata internationala si nu tin seama de frontiere. In general, raspund la o novoie mai larga a umanitatii si, din acest motiv, sterg frontierele si ocupa o buna bucata din piata internationala.
Dar un business nu are doar o dimensiune spatiala ci si una temporala. Dimensiunea temporala se defineste prin durabilitatea unui proiect în timp. Proiectele mari dureaza mult, cele mici se sting repede. Se mai sting si cele mari din cînd în cînd dar ele lasa o urma adînca.
In România se simte o efervescenta încurajatoare în zona de start-up-uri dar noi pacatuim din start prin viziunea îngusta cu care ne proiectam în afaceri. Le vedem de multe ori la scara mica si spatial si temporal. Politicile economice si business-ul românesc în general sînt gîndite din start la scara mica cu bugete mici de tara cu mîna de lucru ieftina. Nu poti face astazi apel la IT-isti de mare calibru pe care sa îi platesti cam cu salariul unui paznic de la primarie.
IT-istii din România nu mai depind doar de piata locala. Cu siguranta majoritatea lor lucreaza pentru proiecte internationale mari. Nu mai sîntem la începutul anilor 2000 cînd ne bucuram ca putem trimite cîteva poze pe internet. Tehnologiile au evoluat cu o viteza astronomica si aceasta evolutie se accelereaza precum universul nostru care se expandeaza accelerîndu-se la infinit.
Am trecut si prin criza declansata de covid care a transformat munca de acasa dintr-o exceptie într-o regula. Cuvîntul « criza » e unul profund care ascunde întelesuri nebanuite. Vine din radacina proto-indoeuropeana “*krei-” care înseamna “a cerne”, “a distinge în vederea unei alegeri”. In greaca veche a dat cuvîntul “krisis”, care înseamna punctul în care o boala a evoluat pîna la momentul în care o poate lua doar în doua directii : vindecare sau moarte.
Criza înseamna de fapt o restrîngere a posibilitatilor de a decide care te obliga sa faci rapid o alegere. Noi percepem criza ca pe ceva negativ si distructiv dar, în fapt, ea este punctul în care esti obligat sa faci o alegere. Poti alege ceva mic sau ceva mare, un business cu piata marunta sau un business cu ambitii mari în spatiu si în timp. In acest punct se afla România, în punctul în care e nevoita sa aleaga în ce fel se va proiecta în viitor : pe un segment spatio-temporal mic sau pe unul mare.
L-am invitat astazi la emisiunea « Noi venim din viitor » pe unul dintre oamenii care ne pot ajuta sa întelegem mai bine aceasta provocare. Cunoaste în detaliu piata de IT din Europa centrala si de est precum si pe cea din vest. Lucreaza de peste 20 de ani pentru compania de consultanta PAC, adica Pierre Audoin Consultants, lider pe piata europeana de consultanta pentru firmele de IT.
Eugen Schwab-Chesaru este vice-presedinte însarcinat cu operatiunile din Europa centrala si de est si cu activitatile de cercetare si analiza a companiilor din Top 500 Global software si servicii de IT. Eugen si-a facut studiile la Universitatea Tehnica de Constructii din Bucuresti si la Institutul National de Stiinte Aplicate din Lyon, în Franta. E un om foarte competent si exigent dar ceea ce m-a frapat mai tare la el este faptul ca reuseste sa îsi faca treaba cu pasiune. Crede în ceea ce face si gaseste în business nu doar satisfactie profesionala ci si o împlinire personala. Si nu e simplu cînd acasa te asteapta o sotie, trei fete si trei baieti.
Impactul unui proiect se masoara spatial si temporal. Dimensiunea spatiala se refera la spatiul pe care un proiect si l-a creat pe piata. Cu cît piata lui e mai mica, cu atît impactul lui e mai mic. Proiectele mici sînt în general proiecte locale cu o pronuntata dimensiune nationala si nu prea ies din granitele unei tari. Proiectele mari se întind pe arii mari din piata internationala si nu tin seama de frontiere. In general, raspund la o novoie mai larga a umanitatii si, din acest motiv, sterg frontierele si ocupa o buna bucata din piata internationala.
Dar un business nu are doar o dimensiune spatiala ci si una temporala. Dimensiunea temporala se defineste prin durabilitatea unui proiect în timp. Proiectele mari dureaza mult, cele mici se sting repede. Se mai sting si cele mari din cînd în cînd dar ele lasa o urma adînca.
In România se simte o efervescenta încurajatoare în zona de start-up-uri dar noi pacatuim din start prin viziunea îngusta cu care ne proiectam în afaceri. Le vedem de multe ori la scara mica si spatial si temporal. Politicile economice si business-ul românesc în general sînt gîndite din start la scara mica cu bugete mici de tara cu mîna de lucru ieftina. Nu poti face astazi apel la IT-isti de mare calibru pe care sa îi platesti cam cu salariul unui paznic de la primarie.
IT-istii din România nu mai depind doar de piata locala. Cu siguranta majoritatea lor lucreaza pentru proiecte internationale mari. Nu mai sîntem la începutul anilor 2000 cînd ne bucuram ca putem trimite cîteva poze pe internet. Tehnologiile au evoluat cu o viteza astronomica si aceasta evolutie se accelereaza precum universul nostru care se expandeaza accelerîndu-se la infinit.
Am trecut si prin criza declansata de covid care a transformat munca de acasa dintr-o exceptie într-o regula. Cuvîntul « criza » e unul profund care ascunde întelesuri nebanuite. Vine din radacina proto-indoeuropeana “*krei-” care înseamna “a cerne”, “a distinge în vederea unei alegeri”. In greaca veche a dat cuvîntul “krisis”, care înseamna punctul în care o boala a evoluat pîna la momentul în care o poate lua doar în doua directii : vindecare sau moarte.
Criza înseamna de fapt o restrîngere a posibilitatilor de a decide care te obliga sa faci rapid o alegere. Noi percepem criza ca pe ceva negativ si distructiv dar, în fapt, ea este punctul în care esti obligat sa faci o alegere. Poti alege ceva mic sau ceva mare, un business cu piata marunta sau un business cu ambitii mari în spatiu si în timp. In acest punct se afla România, în punctul în care e nevoita sa aleaga în ce fel se va proiecta în viitor : pe un segment spatio-temporal mic sau pe unul mare.
L-am invitat astazi la emisiunea « Noi venim din viitor » pe unul dintre oamenii care ne pot ajuta sa întelegem mai bine aceasta provocare. Cunoaste în detaliu piata de IT din Europa centrala si de est precum si pe cea din vest. Lucreaza de peste 20 de ani pentru compania de consultanta PAC, adica Pierre Audoin Consultants, lider pe piata europeana de consultanta pentru firmele de IT.
Eugen Schwab-Chesaru este vice-presedinte însarcinat cu operatiunile din Europa centrala si de est si cu activitatile de cercetare si analiza a companiilor din Top 500 Global software si servicii de IT. Eugen si-a facut studiile la Universitatea Tehnica de Constructii din Bucuresti si la Institutul National de Stiinte Aplicate din Lyon, în Franta. E un om foarte competent si exigent dar ceea ce m-a frapat mai tare la el este faptul ca reuseste sa îsi faca treaba cu pasiune. Crede în ceea ce face si gaseste în business nu doar satisfactie profesionala ci si o împlinire personala. Si nu e simplu cînd acasa te asteapta o sotie, trei fete si trei baieti.
- Categoria
- Constructii Civile
Fii primul care comenteaza acest videoclip.










