Recoltele record din vremea lui Ceaușescu: Jumătate de adevăr amestecat cu jumătate de minciună

La 70 de ani de la ”gloriosul 23 august 1944”, emisiunea ”Cultivat în România” a avut o ediție specială, în care a fost inclus un material dedicat agriculturii românești de altădată.

Cand spunem agricultura in perioada comunista ne gandim la recoltele-record raportate cu fiecare ocazie si intrate temeinic in mentalul colectiv. Era vorba de o jumatate de adevar amestecata cu o jumatate de miniciuna. Romania era un producator agricol de top in randul tarilor din Europa de Est insa randamentele erau mult inferioare celor din tarile Occidentale. Si, peste toate, desi eram o tara in care industria alimentara duduia, la propriu, taranii traiau de pe o zi pe alta. Riscau inclusiv puscaria daca sacrificau un vitel din propria ograda. Iar in rafturile magazinelor din orase batea vantul, de cele mai multe ori. Obsesia lui Ceausescu legata de agricultura venea din faptul ca in anii ’50 s-a ocupat de implementarea, inclusiv prin mijloace violente, a colectivizarii. Directia era corecta, fermierii din toate tarile occidentale au devenit prosperi prin asociere, insa metodele de aplicare au avut rezultate dezastruoase in cele mai multe locuri.
CAP-ul, sau cooperativa agricola de productie, IAS-ul, sau intreprinderea agricola de stat, SMA-ul, sau statiune pentru mecanizarea agriculturii, toate aceste forme de organizare a agriculturii in perioada comunista au contribuit din plin si la lucrurile bune dar si la cele rele intamplate in acea vreme.
Printre lucrurile de remarcat in agricultura din vremea lui Ceausescu se regasesc: cresterea randamentelor la mai toate categoriile de cereale. Practic intre 1960 si 1989 productia la hectar s-a dublat desi a ramas mult in urma rezultatelor fermierilor din Vest. S-au irigat aproape 2 milioane de hectare si nu 3 cum se raporta mincinos. Oricum, fata de cele 300.000 de hectare cat sunt udate in prezent este o cifra uriasa. Accentul pus pe zootehnie si horticultura a condus la dezvoltarea industriei alimentare. Sigur, multe dintre produse mergeau la export pentru a plati datoria externa. Am dezvoltat industria pe orizontala: aveam fabrici de tractoare, combine, camioane. Facultatile de profil au scors generatii dupa generatii de agronomi, zootehnisti, medici veterinari, extrem de bine pregatiti. Si evident, lista poate continua pentru nostalgicii lui Ceausescu.

Realizari in agricultura comunista:
-productii destul de bune, duble in anii ’80 fata de anii ’60 insa inferioare celor din agricultura capitalista
-investitii in irigatii si desecari
-crearea celei mai mari ferme agricole din Europa, Insula Mare a Brailei
-productie autohtona de masini si echipamente agricole
-industrie alimentara puternica

Nu putine au fost insa si lucrurile rele care au tinut taranul roman intr-o subdezvoltare cronica, pe care nici acum, dupa 25 de ani de la Revolutie, nu reusim sa o depasim in toatalitate. Sa nu uitam ca mai toate satele aveau WC-ul in curte iar apa se lua de la fantana. Cei care lucrau la CAP nu erau prinsi in nicio forma de protectie sociala si nu beneficiau de pensie. Utilizarea intensiva si uneori fara cap a ingrasamintelor chimice a otravit panza freatica cu nitrati si nitriti in multe regiuni. Fermierii lucrau din greu dar o mica parte a muncii lor le ajungea in buzunar sau in farfurie. Cam putin pentru societate care se pretindea a oamenilor muncii de la orase si sate.

Dezastrele din agricultura comunista:
-tinerea in saracie si subdezvoltare a satului romanesc
-lipsa de apa curenta si canalizare in mediul rural
-poluare excesiva
-inechitatea in distribuirea beneficiilor rezultate din recolta
-distrugerea spiritului antreprenorial.